16 aprilie 2011

Paradisurile inutile

 "Am pătruns în peşteră. Întunericul începe sa fie tot mai dens, liniştea cea mai deplina ne împrejoara. Aprindem luminile. Faşii de raze palide matură pereţii golasi si cenuşii, paşii noştri stîrnesc din stratul gros de argila sunete înfundate, înghiţite de hăul negru.
    Unde este apa care a săpat peştera, care sa salte năvalnic peste pietre si sa umple spaţiul cu clipocit si vuiet de cascada? Ea a părăsit de mult aceste locuri si si-a croit alte drumuri, undeva mai adînc. Aici lupta dintre apa si stîncă a încetat si totul pare a fi intrat în nemiscare. Parcă vesnicia s-a strecurat si a acoperit cu falduri cernite timpul si spaţiul. Suntem intr-o peşteră inactivă, fosila.
    Tot avansînd, dintr-odată firavele noastre lumini au smuls din beznă un peisaj halucinant. Din pămînt au crescut lumînări gigantice ce se înaltă zvelte spre un cer, pe care nu l-au văzut niciodată, din tavan atîrna turturi delicati, iatagane si valuri de piatra, unduite de un vînt ce nu a bătut niciodată pe aici. Pereţii sunt acoperiti de draperii cu falduri largi si ciucuri bogaţi, iar din loc în loc coloane spiralate susţin tavanul. Mai încolo, bazinase cu apa cristalină adapostesc stralucitoare flori de piatra, podeaua este acoperita de tufe de coralii, iar din pereţi proemineaza baldachine cu franjuri rasucite. Parcă aici si-au dat întîlnire cele mai ciudate animale si plante, surprinse si pietrificate de vesnicie. Melci, caracatite, şerpi, arici, corali, nuferi, crizanteme, conopide, ciorchini de struguri si cate si mai cate, intr-o neoranduiala fantastica, în care vin sa se amestece iatagane, sfesnice, minarete, obeliscuri, strigoi, pitici si balauri.
    O lume întreaga ni se dezvaluie ochilor, o lume de basm , cum nici cea mai cutezatoare imaginatie de om nu ar putea concepe. Aici, in intunericul vesnic, materia a plapandit cu nesfarsita fantezie un univers cu forme ciudate si neasteptate. Cine pretinde ca raiul se afla in cer si iadul sub pamant? Si aici sub pamant este un paradis, dar de o stranie frumusete, plin de taine si farmec, daltuit cu o migala si pe indelete de natura, in intunericul vesnic.
    Nascute dintr-o inexorabila lege a naturii in orice gol subteran, aceste paradisuri sunt menite sa ramana vesnic ignorate de om, neatinse niciodata de vreo raza de lumina. Doar ici-colo, vreo gura de pestera ne duce spre mirifica lume si ne lasa sa banuim  toate splendorile tainuite de calcar cu strasnicie in maruntaiele sale. Le va descoperi oare cineva, va fi dat vreodata unui ochi sa le admire, va vibra oare o inima in fata acestor capodopere ale naturii?    Oricate pesteri se vor descoperi in lume, nu vom putea sti niciodata daca undeva, in strafunduri, nu mai exista inca alte pesteri, mai mari si mai frumoase decat tot ce se cunoaste, alte paradisuri, insa inutile pentru noi."  Marcian Bleahu - Relieful carstic







0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget

About Me

Fotografia mea
Panait Andrei Marian
Sunt un simplu om care face ceea ce ii place. Contact: panaitandrei@fotopnt.com
Vizualizați profilul meu complet

Persoane interesate